I Traumatologia I Diferit de adult ? I Cum se poate trata o fractura ? I Ce ar putea să se întâmple în continuare ? I 

 

Ce fel de traumatisme pot fi la copil ?

Copii pot fi victimele diferitor traumatisme. Poate fi o contuzie (șoc violent), fractură (os rupt), entorsă (ligament deșirat), luxație (articulația dislocată), dar poate fi de asemenea o plaga (înțepătură, dermabraziune), o arsură. 

De ce este diferită de traumatologia adultului ?

Copilul nu este un adult în miniatură. Tratamentul unei fracturi la un copil nu urmează aceleași principii ca și la adulți :  este rar când fracturile nu consolidează, perioadele de consolidare sunt adesea mai scurte, există un potențial de remodelare (de a corecta o translație sau angulație reziduală), dar există și riscul unei tulburări de creștere (prin exces sau lipsă).

• Unele tipuri de fracturi sunt proprii copilului din cauza proprietăților mecanice diferite a osului față de cel al adulților
• Există ca și la adulți fracturi complete (Fig 1).
• Există fracturi numite în « turtiță de unt » deoarece osul se fracturează tasându-se, precum untul când este presat cu o lingură (Fig 2).
• Există fracturi « în lemn verde » unde osul prezintă soluția de continuitate doar pe o parte, ca o ramura de lemn verde (Fig 3).
• Uneori, osul prezintă o deformare fără traiect de fractură vizibil, denumită « deformare plastică » (Fig 4).

• Osul copilului este în plină creștere. La copil, există o structură numită periost care este responsabilă de creșterea în grosime a osului și o structură numită cartilaj de creștere care este responsabilă de creșterea în lungime a osului (Fig 5). Creșterea nu este aceeași în toate cartilajele. Acele care sunt aproape de genunchi (femur inferior si tibia superioară) și departe de cot (humerus superior si radius inferior) sunt cele mai fertile, adică cele mai active. De exemplu cartilajul de creștere a femurului proximal (superior) va fi responsabil doar pentru 30% din creșterea în lungime a femurului, în timp ce cartilajul femurului distal (inferior) de 70%.
  Periostul este mult mai gros și mai rezistent decât la adulți și va produce calus osos (os nou care se formează pentru consolidarea fracturilor) mai repede și în cantitatea mai mare decât la adulți.

• Cartilajul de creștere poate fi afectat într-o fractură, ceea ce numim « fractură cu decolare epifizară ».
  Există diferite tipuri de decolări epifizare :
• tipul 1 : fractura trece prin cartilajul de creștere (Fig 6)
• type 2 : fractura trece prin cartilajul de creștere si după urcă în metafiză  (Fig 7)
• type 3 : fractura trece prin cartilajul de creștere apoi coboară în epifiză (Fig 8) și ajunge în articulație
  
• type 4 : fractura trece din metafiză până în epifiză traversând cartilajul de creștere (Fig 9) și ajunge în articulație
• type 5 : există o strivire a cartilajului de creștere care nu este vizibilă pe radiografia inițială. Secundar survine o oprire a creșterii (Fig 10).

 

Cum se poate trata o fractură la un copil ?

• Tratamentul ortopedic (fără a lăsa material de osteosinteză în os) trebuie să fie prioritar.  Dacă nu există nici o deplasare, o simplă imobilizare gipsată va fi suficientă. Dacă există o deplasare, o reducție (realiniere) a fracturii va trebui realizată înainte de a aplica gipsul.(Fig 11).

• Uneori intervenția chirurgicală este necesară, fie pentru a avea o reducere corectă fiindcă articulatia este afectată sau fiindcă nu există potențial de remodelare (de corectie în timpul creșterii), fie pentru a imobiliza și a evita o scurtare importantă (exemplu fractura diafizei femurale).
• Necesită o reducere perfectă în cazul fracturilor epifizare (cu traiect articular) (Fig12). Deoarece în acest caz trebuie refăcută articulatia anatomic. Intervenția chirurgicală va utiliza mijloace simple de osteosinteză (broșe sau suruburi) și se va evita lezarea cartilajului de creștere în timpul intervenției. 
  

• Sunt necesare reduceri perfecte pentru diferite fracturi metafizare (de exemplu, fracturile paletei humerale, Fig 13). Noi am vazut ca humerusul crește mai mult la nivelul umărului și mai puțin la nivelul cotului. Persistența unei deplasări reziduale nu se va corecta decât foarte puțin, iar o deplasarea asociată unei rotații nu se va corecta. În cazul unei fracturi deplasate un tratament chirurgical este indicat.
  

 

• Tratamentul chirurgical este preferat uneori pentru anumite fracturi precum fractura diafizei femurale pentru a evita absența de la școala sau pentru a o reduce la o perioada cât mai scurtă, pentru a facilita îngrijirea și pentru a evita o scurtare uneori mult prea importantă (Fig 14).

 

Ce ar putea să se întâmple în continuare ?

• Unele reduceri insuficiente se vor putea corecta în timpul creșterii
  Consolidarea osoasă la copil se face prin formarea unui calus osos. După faza de consolidare, faza de remodelare va avea tendința de a reda osului fracturat aspectul normal. Aceasta fază durează mai mulți ani și va fi mai este mai eficientă atunci când traiectul de fractura este mai aproape de cartilajul de creștere, că mai există mai mult de 2 ani de creștere reziduală, că deformatia este mai mică de 30°.
  

• Uneori creșterea este afectată
  Când cartilajul de creștere este afectat, lezarea sa poate provoca o oprire în creștere prin formarea unei punți osoase care împiedică creștere (punte de epifiziodeză). Dacă puntea este situată în mijlocul cartilajului de creștere, va persista un deficit lungime a membrului afectat. Dacă puntea osoasă este situată la margini, va provoca o deviere în axul membrului deoarece cartilajul de creștere va continua să crească de cealaltă parte. Este necesar de a urmări fracturile cu decolări epifizare pentru o perioada de minim 6 luni.
  

• Uneori creșterea este hiperstimulată
  Pentru unele fracturi, în particular fractura diafizei femurale, fractura induce o stimulare a creșterii care se va manifesta în lunile următoare. Este necesar să se urmărească dacă va aparea o inegalitatea de lungime a membrelor inferioare.